sâmbătă, mai 2

Jurnal de Bucureşti. Uneori nu mai există întrebări, există doar răspunsuri



Sunt zile în care ţi se pare că ai înţeles totul şi sunt zile în care eşti convins că nu ştii nimic. De fiecare dată însă, adevărul e undeva la mijloc. Evident, ai parte şi de momentele în care vei şti că cel puţin unele dintre întrebări chiar s-au lămurit pentru totdeauna.

De-a lungul timpului, am văzut cum ceva reuşeste numai dacă îi acorzi suficient timp. Iar asta, în cele mai multe situaţii, înseamnă mult timp. Şi nu ştiu cum am reuşit ca, de fiecare dată, să mă împart în zece direcţii. Nu aştept momentul în care să văd cum se vor aduna toate, cum le voi putea îngloba într-un singur proiect. Câte puţinul din fiecare nu mă mulţumeşte.

Dar dacă ar fi să mă întrebe cineva care e reţeta (nu că aş fi aplicat-o vreodată până la capăt), aceasta ar fi.

http://www.alvhemmakleri.se/
Poţi oare să-ţi laşi deoparte pasiunile şi poţi să sacrifici ceea ce-ţi place până când ajungi să nu mai iubeşti acel lucru? Cred că de multe ori am preferat să le pun la adăpost şi pe mine odată cu ele. Şi, nu de puţine ori, m-am simţit judecată. Dar am ştiut că niciodată altcineva nu ar trebui să te facă să te simţi astfel şi că aşa cum alături de unii oameni nu simţi niciodată cum privirile sau tăcerile lor te ard, tot aşa, de fiecare dată în astfel de situaţii, it's not you, it's them.

Lucrurile sunt acolo, cele pe care le consider ca fiind acelea care mă definesc. Şi le-am arătat prea puţin, le-am crescut prea puţin sau le-am ţinut numai pentru mine. Poate că acum din cauza asta se încurcă, fiindcă nu ştiu cum să iasă la iveală, cum să facă faţă lumii, cum să clipească şi să zâmbească frumos.

Cred că orice om are nevoie de linişte, de libertate de mişcare şi de schimbare. Şi cred că lucrurile se aşază mereu, dacă ne păstrăm încrederea sau dacă nu renunţăm la încercările de a o regăsi.

Acestea ar fi, aşadar, câteva întrebări cărora chiar cred că le-am găsit răspunsuri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu