Dacă m-ai fi întrebat acum trei ani unde cred că voi fi astăzi, ţi-aş fi răspuns cu mult mai multă încredere. Îmi amintesc, privind în urmă, cât de uşor am renunţat la foarte multe lucruri şi cât de repede am dat la o parte exact acele aspecte care păreau să funcţioneze.
Mă temeam chiar de reuşită. Pe de altă parte, mă gândeam că n-ar putea să reziste prea mult sau că nu vor duce nicăieri. Iar tocmai ideea unei destinaţii era cea care m-a ţinut multă vreme pe loc.
E foarte uşor să ne uităm visele şi e foarte uşor să găsim scuze pentru ceea ce nu mai facem. E adevărat, am testat apele, am încercat, am vrut să văd ce-mi place şi ce funcţionează. Nu văd nici acum un drum clar şi simt presiunea mult prea multor cărţi şi articole din marketing şi branding care îţi spuneau că trebuie să alegi, că trebuie să ştii exact ce vrei şi că trebuie să îţi perfecţionezi exact acele aptitudini.
Mie îmi place să fac mult mai multe lucruri. Şi nu mă văd trăindu-mi viaţa împărţită pe parcele bine delimitate, uitând ba de una, ba de alta. Lucrurile care îmi plac nu sunt hobby-uri, sunt pasiuni. Nu le fac seara după program, ci sunt parte din mine şi mă definesc.
Poate nu strălucesc la un capitol anume, dar îmi place să cred că am inspirat, de multe ori, în mai multe domenii. Şi până când voi găsi acea parcelă bine definită, marea pasiune, mare iubire, dacă există, mă împart între aceste mici iubiri care, până la urmă, au definit şi format omul care vă scrie astăzi.
Cu drag şi recunoştintă,
Mic dejun de Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu